Sunt Teodor Burnar – jurnalist din 2006, scriitor dintotdeauna.
Cuvantul… L-am iubit de la inceput. Aveam probabil patru sau cinci ani cand, imediat dupa Revolutie, decupam fascinat din ziare caricaturile lui Octavian Andronic, incercand sa le descifrez sensul. Ceea ce am reusit, dupa o vreme.
Mamei ii datorez faptul ca am crescut inconjurat de multe carti, de discutii frumoase, de dragoste de spirit. Ulterior, fidel chemarii mele, am ajuns (june) jurnalist, poet, scriitor…
Mi-e greu sa spun daca scrisul sau fotbalul a fost prima dragoste. Peste ani, cele doua pasiuni s-au impletit ca un facut, cand am ajuns sa scriu despre sportul rege, devenind jurnalist profesionist. E un motiv de mandrie, deci, ca am in comun ceva cu idolul meu, Pinturicchio: amandoi l-am trimis pe Bogdan Stelea sa ne cumpere vopsele. Ce-i drept, eu la o poarta mult mai mica…
Sunt doar un scriitor. Si n-am decat aceste doua maini. Dar ele sunt suficiente ca sa schimbe Universul. De aceea, cantecul lui Joe Dassin are o atat de mare rezonanta pentru mine.
Quand le soleil vient de se lever
Mes coups raisonnent sur le chantier
Et je travaille si fort pour faire mon chemin
On ne m’a rien donné que mes mains
Je n’ai que mes mains…
