In The Social Dilemma, exista o secventa in care Steve Jobs spune despre computer ca este „o bicicleta pentru mintea umana”. Problema apare cand bicicleta te duce unde vrea ea, si anume in prapastie.
Fiind un tip pasionat de tehnologie, dar si constient de pericolele ei, si de necesitatea pastrarii macar a unui crampei de autonomie, intimitate si liber arbitru, toate hiper-amenintate de Big Tech, m-am uitat cu interes la „The Social Dilemma”, trambitat drept unul dintre cele mai apreciate documentare de pe Netflix la ora actuala.
Am vazut oameni care au lucrat la Google, Facebook, Twitter si Instagram vorbind despre cum produsele lor manipuleaza oamenii, le creeaza profile comportamentale pentru publicitari si le vand atentia si viitorul, ducandu-i uneori la automutilare sau sinucidere.
Alarmism, o sa spuna cineva. Ce poate fi asa rau sa te uiti la un ecran care-ti pompeaza recomandari?
„Problema”, explica Tristan Harris (supranumit constiinta Silicon Valley), „nu e ca tehnologia ar fi un pericol existential. Problema e ca tehnologia are capacitatea de a scoate ce e mai rau din oameni, si asta e un pericol existential.” Polarizarea societatii, hate speech-ul, camerele cu ecou in care fiecare are versiunea lui de adevar, iar cel cu o parere contrara devine dusman. Toate astea, completeaza cineva, pot duce la razboi civil sau mai rau. Exemple exista din Brazilia pana-n Myanmar sau Romania.
Ca sa citez din nou din documentar, „fara o intelegere comuna a realitatii”, cu oameni conectati la smartphone ca la o perfuzie, „suntem prajiti”.
Ce e mai ingrijorator, e ca tehnologia e atat de insidioasa si de magica incat nici nu-i mai percepem actul de iluzionism alimentat de AI.
PS: N-a existat un moment mai bun sa vezi un asemenea documentar decat azi, cand toata lumea munceste si face educatie online. Pericolele traiului dependent de ecran sunt uriase, iar efectele se vor vedea in anii care vin. A, si evident ca Netflix e si el malefic.
