Cand scriu aceste randuri, Trump il cam bate pe Biden pe oriunde il prinde, sfidand orice predictie ca in 2016, si e previzibil ca isi va pastra mandatul.
Daca aveti impresia ca alegerile din indepartata America nu va influenteaza viata, mai ganditi-va. Parca nici un liliac consumat undeva in China n-ar fi trebuit sa fie such a big deal.
Am urmarit cu mare atentie a doua dezbatere prezidentiala dintre Trump si Biden, si am vazut un ins robust, vital, versus un politician de cariera care isi arata varsta si care avea intarzieri in procesat informatia si legat cuvintele.
Insa, dincolo de biologie, tind sa ii dau dreptate lui Michel Houellebecq, care spunea ca Trump e posibil sa fie cel mai bun presedinte american din ultimele zeci de ani. Pentru ca nu e politically correct si pentru ca are curajul sa fie patriot.
❝ Tind sa ii dau dreptate lui Michel Houellebecq, care spunea ca Trump e posibil sa fie cel mai bun presedinte american din ultimele zeci de ani. Pentru ca nu e politically correct si pentru ca are curajul sa fie patriot.
Imi displace persoana Trump, si chiar unele dintre politicile lui, insa atitudinea neconventionala pe care o are mai ales pe plan diplomatic, fronda lui contra jurnalismului supus marilor corporatii, respectiv stilul anti-politicianist afisat (“I’m not a typical politician, that’s why I got elected” a spus in dezbaterea amintita) imi plac.
E o diferenta mare intre calculele hartiei si viata reala, iar zecile sau sutele de milioane care au votat Trump in seara asta (printre care si o gramada de hispanici) demonstreaza ca “specialistii” intr-ale politicii sunt adesea niste cabotini.
Nu mi-a placut niciodata Obama, cu zambetul lui de poster boy care avea mare grija sa nu ofenseze pe nimeni. E seducator, dar nu e real, e un mit care duhneste a ipocrizie. Trump ne demonstreaza ca, uneori, bad guys finish first – lucru cu care Machiavelli ar fi de acord. Si ca poti castiga spunand niste adevaruri greu digerabile in fata.