Cineva a fost creativ în pandemie. Cineva a muncit în pandemie. Dar, mai mult decât atât: cineva a fost prolific în pandemie.
Mă mâncau degetele să scriu asta, însă acum e realitate – am scos o carte nouă, care se numește, simplu, “Nu voi fi niciodată ce vreți” (Editura Scrisul Românesc, 2022). Ceea ce e tura victoriei pentru un atlet, e această carte pentru mine, după doi ani complicați. N-a fost ușor, dar e o carte care unge multe răni.
❝ Ceea ce e tura victoriei pentru un atlet, e această carte pentru mine, după doi ani complicați.
De ce “Nu voi fi niciodată ce vreți”? Așa cum spun și la interior, e o carte pe care o dedic celor care nu se pliază, care își fac nebunia până la capăt fără să-i bage în seamă pe critici, oamenilor care cred în steaua lor. Conceptul cărții mi-a fost inspirat de “Mr. Bad Guy” al lui Freddie Mercury, albumul lui solo din 1985. La fel ca “Mr. Bad Guy”, și NVFNCV e “a labour of love”, un proiect care mi-a luat doi ani, de două ori și ceva mai mult decât îți ia să aduci pe lume un copil. Nu e o carte de pandemie, nici una despre pandemie – e o carte independentă (cum altfel?), pe care am scris-o cu încântare și groază, care a ieșit când a vrut ea și în termenii ei.
E o carte combativă, mult mai combativă decât a fost “Exerciții de liber arbitru” (2019), o carte în care mă iau la trântă cu lumea – uneori, doar de amorul artei. Alteori, ca să-mi exorcizez niște demoni.
E totodată o carte foarte intimă, și am certitudinea că poezia care-i dă numele va fi, odată, imnul răzvrătiților, al celor neîmblânziți, al rebelilor.
Sunt, în ea, multe poezii de care sunt îndrăgostit – dintr-un total de 42. O să le menționez aici pe câteva:
- NVFNCV (care dă și numele cărții)
- Maria Antoaneta
- Ultimul bărbat
- Cafeaua amară
- Hai să petrecem noaptea nucleară
- Vecinii mei (arta mea poetică)
- Un mare poet
- Profesor de Românește
Și chiar dacă e o carte truculentă, sper ca voi, cei care o veți citi, să vedeți în ea și iubire, și umor, și sclipire, să descoperiți jocurile de cuvinte presărate ici-colo. Pentru că e o carte cultivată cu dragoste, ca un trandafir în deșert.
Nu vreau să fiu un mare poet,
Dar aș vrea să fiu un mare iubit,
Pentru că vezi tu, iubito, poezia se uită,
Dragostea însă nu are sfârșit.
Nu vreau să fiu doar un menestrel,
Cu vin și femei, eternul chefliu,
Ci dă-mi gura ta și mă lepăd de el,
De demonul care mă face să scriu.
(Un mare poet)
Descoperă mai multe la teodorburnar.com
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
