Balada Troleibuzului 76

Troleibuzul şapte-şase
Mi se insinuase
Obsesiv, furibund
În gând
şi-n buzunarele
Eului rătăcitor

Adunând la fiecare haltă de dor
şi de căutare
Parteneri de conversaţie
şi colegi de suflet
agăţat în cui
Era parte a mea, eram parte a lui

Şi era aşa de cald, aşa de bine!
Mai bine ca o plimbare-n bateau-mouche
(Schimbasem Parisul pe-altul, mic
Nu mă-ncurca nimic, dar chiar nimic)

Şi îmi scriam dulce, pe geamul lui aburit
Ecuaţia vieţii, timpul pierit…
Desigur, mai erau şi opriri
Cam lungi, ce e drept – suspendări în trăiri

Dar era bine, era aşa frumos,
Mai bine chiar ca o plimbare pe jos
(Uitasem de tot Bucureştiul, de lume,
Trăiam ca un rege, ca un lord fără nume)

76-le mi se insinuase-n sânge
Ca o poezie cadenţată, dulce,
Zi şi noapte mă urma în gând
Un totem de toamnă tremurând,
În bătaia vântului trecând

Şi era aşa de cald, aşa de bine!
Astăzi, toate astea sunt trecut
Vechiul meu amic a dispărut
Sub a trecerii chemare să învie

Cimitirul de maşini e-aproape,
Ca la o aruncătură de pleoape.
Sufletu-mi aleargă înapoi
Ne’ncetat ‘cercând să se adape
Din izvorul clipelor trecute
În zadar dorit reinventate
Pe vecie poate chiar pierdute