La mormântul lui Aurel Vlaicu

Când or să se-nchidă toate office-urile în Pipera
Şi-or să stingă ultima lumină
Să-ți aduci aminte, tristă cabotină,
Cum e cu iubirea şi holera.

Corporația-ți va cost-reduce cariera
Cu o perfidie de felină
Un motan, rate la bancă, blogosfera
Ți-or mai ține existența anodină.

Poate-atunci, ca grâul de neghină,
O sa osebeşti lucrurile:
Viața nu-i o falsă carantină
În zgârie-nori ce pâlpâie.

Corporațiile nu mor, doar corpurile,
Ci există viață post-Pipera,
Unde bat valurile, vânturile:
Nu ai teamă, baladină – kalispera!