Transatlantic

America nu plânge după nimeni,
E hâtră, somnambulă şi nebună,
Pe drumurile ei întortocheate
Am rătăcit cu vise-o săptămână

Când treci Oceanul, să-ţi piteşti aleanul,
Căci strigă de sub tălpi huma străbună,
Aici românii mâncă aguridă,
Şi-au dinţii strepeziţi după română

America-i nebună!
Rea, dar preafrumoasă,
Şi drumurile ei le-aş bate toate,
Autostrăzile întortocheate,
Şi liquor store-urile cu melasă

Tu grasă, tu obeză Americă,
Ce-ameninţi să ne-nghiţi pe toţi şi toate,
Să ştii că te-am văzut – şi nu mi-e frică!

(din volumul „Exerciții de Liber Arbitru”, Scrisul Românesc, 2020)


Descoperă mai multe la teodorburnar.com

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.